† urmă de trecut

urmă de trecut

am păstrat castana de la tine
cum am păstrat şi vasele cu apă
crizantemele putrezite
în mătasea-broaştei

în fiecare dimineaţă
şterg castana de praf
şi fac cafeaua
dar nu vine nimeni

nu trebuie să spui ceea ce trebuie
nici măcar să spui ceva
e de ajuns să ieşi
atunci când trebuie şi să
îţi faci numărul

să ştii să ceri cafeaua cu lapte
si coniacul la opt treizeci dimineaţa
şi să fumezi ca şi cum
ai dezbate în gând
probleme existenţiale
iar toţi se vor mira
şi vor povesti despre tine

dar asta era altă poveste
din acea după-amiază