joi, 25 februarie 2010

Anathema - One last goodbye

Anathema - One last goodbye

How I needed you
How I grieve, now you're gone
In my dreams I see you
I awake so alone

I know you didn't want to leave
Your heart yearned to stay
But the strength I always loved in you
Finally gave way

Somehow I knew you would leave me this way
Somehow I knew you could never never stay
And in the early morning light
After a silent peaceful night
You took my heart away
And my being

In my dreams I can see you
I can tell you how I feel
In my dreams I can hold you
And it feels so real

I still feel the pain
I still feel your love
I still feel the pain
I still feel your love

And somehow I knew you could never never stay
And somehow I knew you would leave me
And in the early morning light
After a silent peaceful night
You took my heart away
Oh I wish, I wish you could have stayed

luni, 22 februarie 2010

Aspecte emotionale.

Azi am ajuns devreme acasa... "Ati venit cu Sorin?" Nu.

Ma doare capul de pocnesc................................

Urasc punctele de azi o sa scriu fara semne de punctuatie [ glumesc]

"Fa si tu o fapta buna
spune-i lu' aia care-ti suge pula sa taca din gura" :))

Iar am avut o stare naspa, asa pe final de zi, cand totul parea sa fie bine.
Ma oftici ingrozitor. Vreau sa te vad. Nu te-am mai vazut dintr-o vineri, adica de 10 zile.

Fuck nu stiu ce e cu mine. Asta o sa fie pusa iar la Aspecte emotionale.

O seara buna.

.................................................................

Urasc punctele

duminică, 21 februarie 2010

Aspecte emotionale.

Dimineata! Se pare ca se va incalzi, deja vad razele soarelui dorind sa patrunda in camera. Ma uit la noi 4. Mi-e dor de Ede, de Iona, de Camel. Sper sa nu mai fie suparata pe mine...
Mi-e dor un pic si de mine... "mi-e dor si doare".

Ascultam Taxi - Te vad in toate femeile si mi-am amintit de Taxi - Mi-e dor si doare.
Nu-i nimic special la melodia asta, insa cred ca ma defineste sau m-a definit perioada asta. Sper sa incep saptamana cu bine.


Taxi - Mi-e dor si doare


Si daca dupa tot ce ti-am spus, n-ai inteles nimic -
De fapt trebuia sa simti, nu sa-ntelegi -
Daca dupa tot ce-am facut, nu-nsemn nimic pentru tine,
De ce nu vrei sa ma dezlegi ?
Sa plang - nu-ncerc,
Sa-ncerci - nu stii,
Sa stiu - nu vreau,
Sa vrei - nu poti.
Mi-au secat toate cuvintele si nu mai stiu nimic, decat ca:

Mi-e dor si doare,
Dor si doare ...

Si dac-atata timp a trecut - aproape fara rost -
De fapt, totul are rost fara sa stim;
Dac-atatia ochi s-au inchis incet, incet, peste mine,
De ce ne-ajuti sa ne mintim ?
Sa uit - nu invat,
Sa-nveti - n-asculti,
S-ascult - nu pot,
Sa poti - nu vrei;
Mi-au secat toate cuvintele si nu mai stiu nimic, decat ca:

Mi-e dor si doare,
Dor si doare ...

Mi-au secat toate cuvintele ...

Daca stau sa ma gandesc bine,
Ar mai fi totusi cateva cu care
O sa-ncerc sa-ti spun
Ce se-ntampla cu mine:
Am auzit ca daca te uiti la ceas la fix,
Inseamna ca te iubeste
Si-atunci ma uit la ceas intr-una,
Gandindu-ma ca asa
O sa te-aduc in viata mea... poate ...
Mi-au secat cuvintele ... toate ...

Mi-e dor si doare,
Dor sï doare ...

† Toate oglinzile din camera mea sunt incomplete.

Toate oglinzile din camera mea sunt incomplete

Am alungat o furnică cu un pix
până mi-au dispărut ochii.
Când m-am simţit pierdută,
furnica m-a luat de mână.
Am plecat.

A fost un vis.!?
Mă privesc într-o oglindă,
(nu o recunosc ca fiind a mea)
de-atâtea nopţi nedormite şi apa-i chioară.

Toate ziarele din ţară au scris.
Au pe prima pagină titlul tău :
« Ficţiunea este o realitate ingrozitoare! »,
dar ei nu ştiu toate furnicile din lume.

Din când în când merg la numărul 2,
după pachetul tau,
care are mereu întârziere.
Fumez o ţigară şi cum
niciuna nu are filtru
cu fumul de la ţevile de eşapament
umplu canistrele cu murături.
Tin în palmă scrumul cu care,
imi lipesc ochii de borcan.
Fără semne de punctuaţie
citesc destinatarul.

Am plecat.
Furnica m-a luat de mână,
când m-am simţit pierdută.
Până mi-au dispărut ochii
am alergat-o cu un pix.

sâmbătă, 20 februarie 2010

Aspecte emotionale.

Mayhem - Life Eternal


"A dream of another existance, you wish to die
A dream of another world, you pray for death
To release the soul, one must die
To find peace inside, you must get eternal
I am a mortal, but am I human?
How beautiful life is now when my time has come
A human destiny, but nothing human inside
What will be left of me when I'm dead?
There was nothing when I lived
What you found was eternal death
No one will ever miss you"



luni, 15 februarie 2010

Aspecte emotionale.

De obicei cautam sa trecem peste un moment greu amintindu-ne mereu si mereu ce/cine a contribuit la infaptuirea lui. Cautam acele momente teribile pe care nu ni le mai amintim cu precizie sau pe care mai rau ni le amintim ca si cum s-ar fi intamplat acum cateva minute.
Intrebarea mea e una singura. Amintindu-ne tot raul vom putea trece peste el?
Unii pot... altii nu...

M-am intrebat mereu de ce doar mie mi se intampla lucruri rele fiind constienta ca nu sunt singura, "mai sunt multi in locul meu". Imi dau seama ca sunt deplasata azi dar nu stiu de ce... din ce cauza... care e motivul... [ fuck puncte :)) ]

Mi-am dat seama ca desi imi imaginez alta continuare timpului si momentului prezent, imaginatia mea n-o sa bata niciodata realitate. Stateam azi si ma gandeam ca in viata asta a mea s-au intamplat o gramada de chestii dar ca niciodata n-am tinut cont de ele. Ma enerveaza si ma sufoca faptul ca n-am stiut cum sa profit de anumite faze astfel incat macar o data viata mea sa capete un alt sens. Si cel mai rau din toate astea: n-am reusit niciodata sa scriu macar o pagina din realitatea mea.
Am avut multe tentative de a incerca sa-mi scriu unele intamplari sau sa pornesc de la zero si sa enumar diversele etape prin care am trecut. Amintirile din copilarie s-au pierdut, undeva, nu-stiu-unde, si chiar daca le-as vrea inapoi ele nu vor veni. Din toate acele franturi si dureri mi-a mai ramas ceva, o singura persoana, Ana.
Credeam ca am o memorie buna, ca pot sa-mi aduc aminte orice dar timpul imi zice ca nu. Am avut atatea amintiri frumoase dar le-am pierdut, am avut atatea zile negre dar din pacate si pe alea le-am pierdut.
Nu simpla amintire a lor ma intereseaza pe mine, ci intensitatea si detaliile... ceea ce nu mai am.
"Ma seaca", uneori, nu-mi place sa mi se reproseze ce-am facut si in acelasi timp ma deranjeaza cand se tace, cand nu se spun anumite lucruri care pentru mine sunt "vitale".
Contradictia din mine, contradictia dintre a vrea si a nu vrea, dintre a accepta si a nu accepta.

Daca ar fi sa cer ajutor as zice: Sa ma scoata cineva din indiferenta in care traiesc.
Ma plang mereu de bine, imi spun mereu ca ceva nu e in regula, ca totul e prea frumos sa fie adevarat iar nu dupa mult timp "cineva" [ acest cineva pe care nu-l cunosc, care nu stiu daca ma cunoaste, nu l-am vazut niciodata si pe care nu-l dispretuiesc] "se trezeste" sa "ma trezeasca" la realitate exact in momentele in care n-ar fi cel mai indicat. Cand sunt coerenta tac si raman indiferenta, nu gandesc deloc. Ma umplu de indiferenta pana la refuz si uit de tot, uit chiar si de mine.

Imi doresc sa ma nasc din nou. Undeva departe, printre alti oameni, cu alte obiceiuri, sa fiu altcineva, sa arat diferit, sa nu mai am nicio amintire, sa nu mai cunosc pe nimeni, sa nu ma mai cunoasca nimeni. Imi doresc sa ma evapor si sa iau cu mine tot ce a insemnat eu si sa-l uit.
Sa ma uit pe mine n-ar fi o problema, dar cum ii fac pe altii sa uite de existenta mea?

Maine o sa uit cu siguranta rabufnirea asta. Maine o sa fie bine. Maine am zi grea. Maine nu stiu ce o sa fie. Maine.

Nu te mai cred cand imi spui ca existi
Nu te mai cred cand imi spui ca
Nu te mai cred cand imi spui
Nu te mai cred cand imi
Nu te mai cred cand
Nu te mai cred
Nu te mai
Nu te
Nu

sâmbătă, 13 februarie 2010

Valentine's Day

Imi imaginez cum dormi, pe burta, cu spatele gol si transpirat. Din cand in cand iti misti mana sau piciorul, lasand cearsaful sa alunece. Pleoapele inchise vibreaza, ochii vor sa vada soarele, dar nu poti, nu inca.

Ma visezi.

Nu vreau sa stiu cum ma visezi, dar pe chipul tau se vede ca-ti place. Sunt langa patul tau, am venit mai devreme dar tu nu stii. Ma asez langa tine si-ti mangai parul ciufulit cum o fac de obicei. Incepi sa ma simti. Te ating cu buzele pe lobii urechilor, te fac sa tremuri pentru ca sunt rece... Iti sarut ochii pe care niciodata nu i-am vazut de-aproape. Te intorci ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat dar stiu ca m-ai observat. Imi trec degetele pe trupul tau si el vibreaza, el e onest cu mine, dar tu nu vrei sa-ti deschizi ochii. Iti mangai buzele cu ale mele, iti simt respiratia calda. Deja nu mai poti!

Visul devine realitate.

Iti vad pentru prima data ochii mari, le vad culoarea si sclipirea. Esti tu, tu la care m-am gandit atatea zile. Ochi somnorosi ma fixeaza insistent. Ti se pare un vis?
Te-ating si-ti spun ca sunt reala. Mana ta urca pe obrazul meu si apoi coboara pe gat, intr-o mangaiere lenta si dulce. Ma tragi spre tine si ma lipesti de pieptul tau. Aerul e prea greu de respirat. Fereastra se deschide. Aerul curat te face sa-l tragi pe nas fara nesat. Ma uit cum razele soarelui se joaca cu fata ta. Devin geloasa.
Ma prinzi de picioare si ma tragi la tine. Esti deasupra mea si ma privesti zambind dupa care ma saruti. Imi arati unde vrei sa te duci...

Te urmez la dus. Incepi sa ma dezbraci, mai intai camasa, apoi sutienul, apoi blugii, apoi...
Ma cauti si ma gasesti, calda, dulce, rea. Limbile noastre se cauta pentru prima data. Ma lasi sa-ti musc buzele sa fac ce vreau cu ele. Apa calduta curge peste noi ca o cascada. Continuam sa ne jucam cu sapunul si buretele. Imi infing unghiile in carnea ta simtindu-te feroce in mine. Te impingi in mine zdrobindu-ma cu pasiune. Ah, ma simt fantastic...
Ma invelesti intr-un prosop pufos si ma duci in dormitor. Ma ajuti sa ma sterg. Buzele tale devin o sugativa ce incearca sa ma suga pana si pe mine.
Toata ziua ne privim in ochi. Ma inrosesc cand te uiti serios iar tu razi cand ma stramb la tine. Suntem doar noi doi, ne tinem in brate si sa ne-alintam, ne gustam continuu. Suntem fericiti.
___________________________________________

Ziua indragostitilor.
Pentru mine e o sarbatoare nesemnificativa ca si alte sarbatori de altfel, dar aveam ideea asta in cap si am zis ca vreau s-o scriu cat inca mai e zemoasa si productiva.

† Trec anii

Trec anii si uitam

trec anii!
cu bune si cu rele iar noi uitam
de unde am pornit,
atunci cand eram decat niste copii
si ne jucam pe dealuri,
visand ca vom gasi
ca-n basmele nebune, zanele.

uitam cum asteptam
bomboanele,
ciocolata,
dulciurile,
aduse de parinti si date-n folosinta
doar atunci cand erau zile cu multe nunti.

uitam vremea balciurilor,
a horelor,
a balurilor
cand se peteau fetele cuminti
cu avere si frumoase
iar cele proaste, urate si cu boala,
mai asteptau si a doua oara
sa le peteasca cineva.

uitam prima intalnire la care am participat
cand pentru prima data ne-am laudat
ca am iesit, in sat, cu un baiat.
cu fat-frumos cel adevarat
si tot atunci l-am lasat
pentru ca nu era el fat-frumos adevarat
si am plecat cu un alt baiat.

uitam primul sarut, prima imbratisare
primul cuvant, prima chemare
prima suferinta din iubire
primul cuvant de despartire...

si tot asa le uitam pe toate,
pana la moarte.

uitam ca am trait.
uitam ca am muncit.
uitam ca am avut copii si ca noi toti am fost copii,
dar am crescut si am uitat
menirea noastra cu adevarat.
am uitat tot ce am avut
si am uitat de unde am inceput.
_______________________________________

Ma uitam pe hi5-ul unei prietene si am intrat la jurnal stiind ca avea niste poezii de-ale mele pe acolo. Nu-mi mai aduceam aminte despre ce era vorba asa ca am inceput sa le citesc.
Tin minte ca poezia asta am scris-o undeva prin vara, dupa ce m-am despartit de un tip, dar neavand nicio legatura cu persoana in cauza, nu a fost un fel de descarcare emotionala ci mai mult un proces de constiinta. Pe vremea aia eram mai increzatoare in talentul meu neexistent.
Am schimbat asezarea si vreo doua cuvinte, altceva n-am avut ce sa-i mai fac. Imi place cum e asa.

vineri, 12 februarie 2010

Poate daca nu te-as fi vazut, n-as fi ascultat din nou melodia

Spike - Visam

E doar un vis frumos care se tot repeta
Si doar in visul meu gasesc lumea perfecta.
Nu incerca sa clipesti - ca risti.
Nu vrei sa vezi oameni tristi... de azi traiesc cu ochii inchisi.

Visam ca zbor, si culmea n-aveam avion
Cand dintr-o data mi s-a stins tigara m-am trezit pe hol.
Bateam la usa ca sa ajung in dormitor
Si mi-a deschis o pizda :
Mm, n-ai un foc, ca mor...
Visam ca trec peste mari si tari
Ca pot sa schimb vorbe cu flori
Ca vorbesc in diferite culori.
Visam ca sunt falit si ca cica nu-mi iubesc tara
Ca n-am un leu in buzunar si ca nu-mi trebuie para.
Visam ca bag cheia in contact si ma indreptam spre impact
Stiam ca rabla are vointa ea vroia copac.
Visam ca am gagica sau cam asa ceva
Da ei se iubeau sus in hamacul tau pe muzica mea. (aaa...)
Visam ca Doamne-Doamne ma vegheaza
Probabil cand ala-mi ciordea din case el nu era pe faza...
Visam ca pot sa schimb lumea si credeam ca pot.
Visam ca fac rap si eram tare de tot.
Visam ca vand albume mai bine ca painea calda.
Ca fumam iarba pe strada cu toata lumea de la garda.
Visam ca nu se face zi si-i o seara mortala
Degeaba stingi luminile, aici e bezna totala.

E doar un vis frumos care se tot repeta
Si doar in visul meu gasesc lumea perfecta.
Nu incerca sa clipesti - ca risti.
Nu vrei sa vezi oameni tristi...de azi traiesc cu ochii inchisi.

Visam c-astern un petic de cer deasupra capului meu
Si mai albastru ca al tau ca eu mi-l fac cum vreau eu.
Eu nu tin cont c-afara ploua, ca-i zapada sau roua
Mie nu-mi strica vremea starile cum vi se intampla voua.
Visam ca beau mult, ca sticla n-are fund
Ca mie nu mi se mai face rau si toti se uita stramb.
Visam bairame-n copaci printre frunze si craci
Si oameni care nu te judeca dupa cum te-mbraci.
Visam ca mor dusmanii mei toti umar la umar
Fara casa - fara bani - fara masini - fara numar.
Visam ca am un vecin peste drum el avea casa cu turn
Si-asculta rap fortat ca eu aveam casa cu tun.
Bum ! Visam ca dragostea e simpla si trece
Si nu te lasa rece cand o vezi ca umbla cu zece.
Crezi ca nimeni nu-ntelege ? E doar in capul tau.
Visam ca-i ultima oara si nu se-ntampla din nou.
Visam ca nimeni nu se schimba cand ai ceea ce-ti doresti
Si n-ai de cin' sa te feresti, si ai cu cine sa vorbesti
Visam ca nu-ti trebuie bani ca sa te nasti in Bucuresti
Si ca pe-aici te nasti sarac doar ca sa nu te plictisesti.

E doar un vis frumos care se tot repeta
Si doar in visul meu gasesc lumea perfecta.
Nu incerca sa clipesti - ca risti.
Nu vrei sa vezi oameni tristi...de azi traiesc cu ochii inchisï.


De fiecare data cand sunt trista sau in pragul tristetii ascult melodia asta. O stiu pe de rost, poti sa incepi de oriunde s-o canti, de acolo ti-o voi continua, insa niciodata n-o sa-mi aminteasca de aceeasi chestie, mereu o sa ma simt altfel cand o fredonez, o sa ma pierd altfel prin versurile ei, o sa o cant si o sa-mi dau seama de cu totul alte lucruri decat in prima faza.
Azi, am simtit pentru prima data ca o melodie calmeaza mai bine ca o tigara.

"Trebuie sa o ascult altfel mor, trebuie sa o ascult acum, trebuie!"

Ma simt paralizata pe melodia asta si cateodata refuz s-o ascult. Imi provoaca tristete desi nu este o melodie trista, ma cheama desi mesajul e altul. Pentru mine, melodia asta o sa capete de fiecare data cand o ascult noi sensuri. Vorbeste despre un amalgam de tristeturi care pe mine nu ma-ntristeaza dar care ma dor, ma gatuie, ma fac sa le simt ca pe niste persoane vii dintr-o autogara care mereu sunt in continua miscare dar pe care la un moment dat din zi sau din noapte nu le mai vezi, care nu te mai vad, pe care le dai uitari. Niciodata n-o sa vezi aceiasi oameni cum niciodata n-o sa simti aceleasi sentimente.

miercuri, 10 februarie 2010

† Aspecte emotionale.

Mai am o ora pana sa plec asa ca am sa scriu ceva.

"Simtea o durere in jurul gatului pe care n-o putea stapani; durerea isi facea loc prin orice muschi, patrundea ca apa intr-un material uscat si ca efect atunci cand incerca sa-si miste capul, o intepa. Nu putea sa faca nicio miscare. Era paralizata. Privea insa dincolo de fereastra cu ochii umezi; asa-i placeau tot timpul pentru ca asa se simtea in viata, simtea ca traieste printre tot ce nu e viata, printre tot albul ce o inconjura.

Canarul galben ca un galbenus plangea.

N-avea o tinta precisa, ori ca se uita la ninsoare, ori la dealurile albe si distante ce i se pareau prea departe, pe care nici macar in imaginatia ei nu le putea avea. Terasa era singurul loc din casa ce nu era incalzit niciodata. Ei nu-i displacea si de cate ori statea si admira privelistea de atatea ori canarul o insotea. Mancau impreuna, zambeau impreuna si vorbeau impreuna, ei nefiindu-i teama ca in exterior comportamentul ei ar fi privit cu scepticism.

Canarul galben cu pene moi si ochii dusi.

Pe masuta de noapte rama unei fotografii ii atrasese atentia. Incet-incet s-a apropiat in timp ce-si stergea ochii si a ridicat fotografia. N-avea lumina asa ca s-a dus spre geamul dinspre terasa.
Trecusera ani buni de cand nu mai vazuse pe niciuna din acea fotografie exceptandu-se pe sine. Nu se mai recunostea in acea postura dar isi amintea fiecare zi din viata pe care a trait-o alaturi de cele trei. Prima lor apropiere, nenumaratele zile de tevatura, diminetile de "consiliu", supararile ei, transformarile, petrecerile, esecurile din diferite relatii. Ii pareau atat de departe anii aceia. Ar fi vrut sa dea timpul inapoi. Ar fi vrut sa vada din nou cum depaseste toate obstacolele, unul dupa altul."


Mi-a expirat timpul. O sa continui alta data.


marți, 9 februarie 2010

† Aspecte emotionale

mi-e frig,
n-am tigari
mai e doar apa minerala
azi e miercuri...
zi cretina
sper sa-ti fie bine... da
chiar m-am gandit la asta
abia astept sa ma vad
stiu cum arat oricum
sufar de "nimic"
sunt ingropata in argint pana peste varfurile parului
nu-mi mai vad mainile desi ma uit la ele
zaresc soarele
el, cine stie.
mi-e dor.
dorul de dor
nu vreau sa plec nicaieri azi...
vreau caldura
vreau carne
vreau piele
vreau multe
nu am nimic!