† Trec anii

Trec anii si uitam

trec anii!
cu bune si cu rele iar noi uitam
de unde am pornit,
atunci cand eram decat niste copii
si ne jucam pe dealuri,
visand ca vom gasi
ca-n basmele nebune, zanele.

uitam cum asteptam
bomboanele,
ciocolata,
dulciurile,
aduse de parinti si date-n folosinta
doar atunci cand erau zile cu multe nunti.

uitam vremea balciurilor,
a horelor,
a balurilor
cand se peteau fetele cuminti
cu avere si frumoase
iar cele proaste, urate si cu boala,
mai asteptau si a doua oara
sa le peteasca cineva.

uitam prima intalnire la care am participat
cand pentru prima data ne-am laudat
ca am iesit, in sat, cu un baiat.
cu fat-frumos cel adevarat
si tot atunci l-am lasat
pentru ca nu era el fat-frumos adevarat
si am plecat cu un alt baiat.

uitam primul sarut, prima imbratisare
primul cuvant, prima chemare
prima suferinta din iubire
primul cuvant de despartire...

si tot asa le uitam pe toate,
pana la moarte.

uitam ca am trait.
uitam ca am muncit.
uitam ca am avut copii si ca noi toti am fost copii,
dar am crescut si am uitat
menirea noastra cu adevarat.
am uitat tot ce am avut
si am uitat de unde am inceput.
_______________________________________

Ma uitam pe hi5-ul unei prietene si am intrat la jurnal stiind ca avea niste poezii de-ale mele pe acolo. Nu-mi mai aduceam aminte despre ce era vorba asa ca am inceput sa le citesc.
Tin minte ca poezia asta am scris-o undeva prin vara, dupa ce m-am despartit de un tip, dar neavand nicio legatura cu persoana in cauza, nu a fost un fel de descarcare emotionala ci mai mult un proces de constiinta. Pe vremea aia eram mai increzatoare in talentul meu neexistent.
Am schimbat asezarea si vreo doua cuvinte, altceva n-am avut ce sa-i mai fac. Imi place cum e asa.