† şoricelul cameluş

şoricel cu ochii verzi


şoricelul cameluş
e fără chef
fără energie
fără viaţă.
este un şoricel plictisit într-o lume plină
de oameni.

într-o lume atât de agitată
se pierde şi strigă după ajutor
gânditoare priveşte cerul albastru
şi crede că poate evada.

dar se complace în reverie.
şoricelul acesta leneş
nu vrea pe nimeni,
nu mă vrea de nicio culoare.

ochii-i zâmbesc în lumini,
în culoare îşi vindecă răni de copil
cu buzele mici, vineţii,
soarbe cuvinte de alint.

[ 29 aprilie 2010 ]

[ poezie dedicata Cameliei, soricelul meu caruia ii este frica de soareci :x >:D< ]

Placebo - Pierrot The Clown

Placebo - Pierrot The Clown

Leave me dreaming on the bed
See you right back here tomorrow for the next round
Keep this scene inside your head
As the bruises turn to yellow
The swelling goes down

And if you're ever around
In the city or the suburbs of this town
Be sure to come around
I'll be wallowing in sorrow
Wearing a frown
Like Pierrot the Clown

Saw you crashing round the bay
Never seen you act so shallow
Or look so brown
Remember all the things you'd say
How your promises rang hollow
As you threw me to the ground

And if you're ever around
In the backstreets or the alleys of this town
Be sure to come around
I'll be wallowing in pity
And wearing a frown
Like Pierrot the Clown

When I dream I dream of your lips
When I dream I dream of your kiss
When I dream I dream of your fists
Your fists... Your fists

Leave me bleeding on the bed
See you right back here tomorrow for the next round
Keep this scene inside your head
As the bruises turn to yellow
The swelling goes down

And if you're ever around
In the city or the suburbs of this town
Be sure to come around
I'll be wallowing in sorrow
And wearing a frown
Like Pierrot the Clown
Like Pierrot the Clown
Like Pierrot the Clown
Like Pierrot the Clown
Like Pierrot the Clown

[ ma voi preface ca nu te vad trecand pe langa mine pe strada
ca si cum noi doi n-am fi impartit niciodata aceeasi inima ]

† prinde-mă

lasă-mă să mă uit
dincolo de roşu,
să-mi văd golul decolorat.

îmi voi lipi buzele ude de ochii tăi,
ca-nainte;
murdari de albastru vor arde
şi-o să-mi cânţi pe picioare cu degete lungi
de chitarist.

mă va strânge vântul sub tine,
cu dureri de spate, urlând.
cuvânt cu cuvânt îţi voi spune gândurile mele
mă voi spovedi ţie.

[ 23 aprilie 2010 ]

mai mult o compozietie personala. nu stiu ce m-a apucat, dar mi-am amintit, mereu imi amintesc.

† confesiuni unui necunoscut

confesiuni unui necunoscut

pe mine timpul nu m-a nins.*
niciodată
nimeni nu mi-a spus cuvinte de alinare.
nu s-au uitat în ochii mei
să mă simtă;
oricum nu le pasă.
trecătorilor,
v-aţi opri vreodată în faţa sufletului?

cred că am să fiu un om printre umbre
şi o umbră printre oameni.
când crezi că o să ne fie bine, suflete?
când o să fim departe unul de altul?

doare când sentimentele te-nţeapă
cu venin
cum doare somnul petrecut în chin.
vreau să fiu bună,
dar oamenii îşi bat joc de mine
şi mă silesc să-i las în lumea lor.

când n-ai cu ce să vezi,
cu piele să simţi,
cum să auzi,
prin ce să respiri,
aştepţi.
scrii orbeşte
să fii citit.

[ 23 aprilie 2010 ]

*"Timpul ninge arbori"[Eric Lidergen]
primul vers se refera la trecerea timpului, acesta aducand modificari fizice eului liric, dar niciodata psihicului.
___________________________________

cateva cuvinte, sper, spre un inceput.
observatie: n-am mai scris de mult nimic, deci nu garantez calitatea.

Passive - Aggressive

Te iubesc.
Ba nu, eu te iubesc.
Ba nu, eu te iubesc.
Ba eu te iubesc mai mult.
Crede-ma, oricat de mult m-ai iubi tu, eu te iubesc mai mult.
Eu te iubesc cat patru camioane mari.
Eu te iubesc cat patru camioane mari cu cabina plina de iubire.
Eu te iubesc si mai mult.
Eu te iubesc la infinit.
Eu te iubesc la infinit plus unu.
Asta nu exista.
Stiu, atat de mult te iubesc.

Melodia zilei: Placebo - Passive - Aggressive

Kamelot - Love you to death

Kamelot - Love you to death

When they met she was fifteen
Like a black rose blooming wild
And she already knew she was gonna die

"What's tomorrow without you?
This is our last goodbye"

She got weaker every day
As the autumn leaves flew by
Until one day, she told him, "This is when I die"

"What was summer like for you?"
She asked him with a smile
"What's tomorrow without you?"
He silently replied

She said,

"I will always be with you
I'm the anchor of your sorrow
There's no end to what I'll do
Cause I love you, I love you to death"

But the sorrow went too deep
The mountain fell too steep
And the wounds would never heal
Cause the pain of the loss was more than he could feel

He said,

"I will always be with you
By the anchor of my sorrow
All I know, or ever knew,
Is I love you, I love you to death"

"What's tomorrow without you?
Is this our last goodbye?"

"I will always be wïth you
I'm the anchor of your sorrow
There's no end to what I'll do
Cause I love you"

Pur si simplu mi-a placut.

pe pielea ta
am scris cândva
cu ţurţuri de gheaţă
o epopee despre viaţă.

Cristi Mirea, din volumul de poezii Tatuaje Postume.

† Roșu schizofrenic

Încă o adiere... încă o amintire.
Roșu și apoi albastru și apoi verde și apoi negru...
Sunt un trandafir sălbatic, plin de ură și dezgust și nu las macii în pace. De ce nu-i las? Mă dezgustă culoarea lor de roșu pur, de sânge și de corp și nu vreau decât să-i înțep cu ură căci spinii mei nu-s nici roșii și nici verzi, ci nu sunt.
Deși cerul cerne cu albastru, eu vad încruntarea lui, simt frământarea ierbii și ii sug roua, mă înalț mai sus și tot mai sus, plin de mine, ca să urăsc mai mult.
Ura nu este parte din noi, ci noi suntem parte din ea, prin zâmbet, prin mâini și semne, prin degete lungi și subțiri, prin ațe și nematerie. Noi suntem ce vrem să nu fim si regretam tot ce n-am făcut sa fim. În mine, în maci, în soare și-n nori nu-i decât schelet și-n tot ce ne înconjoară e doar schelet.
Poți să îl vezi?
Macii vorbesc, mă cred, cred că nu-s întreg, că îmi lipsesc doage, că îmi lipsesc legături și vise și speranțe și fumuri și de toate și că mă sting. Atât de repede și totuși atât de târziu.
Azi m-am visat un trandafir ce nu iubea macii. Maine oare ce o sa fiu? Soare, ploaie, vis pierdut, reîntregit în ființa mea măruntă de care vreau să scap, să pierd ochi, buze, unghii pe pământ. În lanurile mari din care privesc soarele nu-i cald, dar nici frig și pot să simt adierea vântului ca și cum tu ți-ai sufla aerul în mine. Și dacă ar fi așa te-aș înghiți tot pentru ca aerul tău e bun pentru ochii mei și buzele tale sunt ca macii cu sânge pur, pe care îi uram...
Tu nu ești decât un plămân ce crește în apropierea inimii mele, ești plămânul soarelui și al pământului, al viței-de-vie și al trandafirului , dar nu și al meu!
Tu ești ciripitul unei păsări ce-și înghite glasul și strigă și eu nu o aud, dar tu da, pentru că pe mine se cerne cu lut și se desenează figuri, apoi cineva mă spală, dar nu știu cine. O fi vântul ?

Mă visez iar pe alte lucruri sau alte lucruri sau totuna, sau poate doua, sau poate trei. Mă visez în chip de alt om, ce nu sunt și n-aș putea să spun cu ce văd, cu ce aud, sau cu ce merg. Am căpșuni în loc de degete și nu vad, căci anul asta cireșele încă nu s-au copt. Iar trupul mi-e bob de strugure mărunt, necopt, mâncat de rândunici. Am însă toate amintirile de mai-nainte și mă hrănesc cu ele. Privesc apusul și aștept ca ochii mei să se coacă să-l pot vedea din nou.
Am și ceva pe care nu credeam că-l am. Am gând! Și am tot ce nu gândesc și n-am gândit pană acum. Cum se poate?
Din nou am mâini, am degete, am buze, am picioare, am piele, am schelet și de ce oare am?
De ce te joci? Spune…

M-am visat vară. Nu vară dreaptă, vară de-a doua cu munții, de-a treia cu apele, de-a patra cu nisipul și vară strâmbă cu tine.
M-am visat un păianjen, o căpșună, o rază de soare, un ticăit și apoi un căzut. M-am visat de toate. Tu ce te-ai visat?
Copacul are umbră? Merele au umbră? Creionul ș telefoanele au umbră? Toate au umbră? Dar eu, am umbră?
Ce e umbră? Spune-mi, sau vrei să-ți spun eu?
Umbra nu este, noi credem că este dar de fapt umbra suntem chiar noi. De ce soarele nu are umbră? Pentru că e doar el, ca și mine. Noi nu avem umbră, noi doar așa credem. Ochii noștrii văd în culori pentru că așa vrem? Dacă am vrea să nu mai vedem, s-ar întâmpla?

Răspunde .

Răspunde ...

Răspunde !


Unde ești, iar ai plecat?
Nu ai plecat, nu încă, nu-i așa? Îmi dai oxigen, îmi dai buze și colorit, îmi umbli prin păr cu apus și cu cireșe, dar eu nu te văd...
De ce? Îți simt degetele de iarbă cum mă ating și buricele lor mă apasă, atât de tare, dar nu pot sa strig. Simt căldura obrajilor tăi pe ochii mei reci, îți simt oftatul norilor dar nu te simt tot.
Tu, oare cine ești?
Cum de m-am visat de atâtea ori iar tu erai acolo? Cum de m-am visat de fiecare dată altceva decât ce sunt? De ce ne-am urât și ne-am iubit ca să ne putem împăca? De ce mă arzi când îți spun că nu te văd? De ce plângi, apoi râzi și imediat dispari?

De ce ?

De ce ?

De ce ?

Nu ești tu cea după care am tânjit atât? Nu ești tu lucruri, lacrimi, vise, nori, gânduri? Nu ești tu vară? Ori m-am pierdut în prea mult roșu vertical și te confund?