şoricel cu ochii verzi
şoricelul cameluş
e fără chef
fără energie
fără viaţă.
este un şoricel plictisit într-o lume plină
de oameni.
într-o lume atât de agitată
se pierde şi strigă după ajutor
gânditoare priveşte cerul albastru
şi crede că poate evada.
dar se complace în reverie.
şoricelul acesta leneş
nu vrea pe nimeni,
nu mă vrea de nicio culoare.
ochii-i zâmbesc în lumini,
în culoare îşi vindecă răni de copil
cu buzele mici, vineţii,
soarbe cuvinte de alint.
[ 29 aprilie 2010 ]
[ poezie dedicata Cameliei, soricelul meu caruia ii este frica de soareci :x >:D< ]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu