joi, 22 aprilie 2010

† confesiuni unui necunoscut

confesiuni unui necunoscut

pe mine timpul nu m-a nins.*
niciodată
nimeni nu mi-a spus cuvinte de alinare.
nu s-au uitat în ochii mei
să mă simtă;
oricum nu le pasă.
trecătorilor,
v-aţi opri vreodată în faţa sufletului?

cred că am să fiu un om printre umbre
şi o umbră printre oameni.
când crezi că o să ne fie bine, suflete?
când o să fim departe unul de altul?

doare când sentimentele te-nţeapă
cu venin
cum doare somnul petrecut în chin.
vreau să fiu bună,
dar oamenii îşi bat joc de mine
şi mă silesc să-i las în lumea lor.

când n-ai cu ce să vezi,
cu piele să simţi,
cum să auzi,
prin ce să respiri,
aştepţi.
scrii orbeşte
să fii citit.

[ 23 aprilie 2010 ]

*"Timpul ninge arbori"[Eric Lidergen]
primul vers se refera la trecerea timpului, acesta aducand modificari fizice eului liric, dar niciodata psihicului.
___________________________________

cateva cuvinte, sper, spre un inceput.
observatie: n-am mai scris de mult nimic, deci nu garantez calitatea.

3 comentarii:

  1. is dure versurile.dar reflecta o oarecare realitate.
    nu trebuie sa vezi doar raul in anumite persoane ! unele chiar iti vor binele

    RăspundețiȘtergere
  2. "primul vers se refera la trecerea timpului, acesta aducand modificari fizice eului liric, dar niciodata psihicului."
    timpul aduce inevitabil şi schimbarea psihicului... de asta avem se spune că cine nu are bătrâni să-şi cumpere, pentru că au mai multe experienţe, au văzut mai multe cu timpul şi au putut să-şi creeze o imagina mai clară despre lume.
    poezia însă îmi place! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Golan Trevize - multumesc pentru reply. :)

    Demoiselle-Delerium ! - bre, ma omori cu zile :))
    merci >:D<

    RăspundețiȘtergere