Injectat
soarele se stinge între cer și pământ
un răstimp de-așteptări se prelinge râzând
și-mi par secundele mai mari
tu parcă te-ai mai înălțat
soarele se urcă spre nori din pământ
iar eu nu pot să-l ajung
nu pot să-l ating
mi-e prea frică că-aș cădea
mi-e prea frică că-aș uita
două sângerări pe degetul lung
marea parcă-i o ață prefăcută în scrum
iar eu nu știu cum am ajuns
printre vii suntem doi rătăcim amândoi
mi-e prea frică de nori
mi-e prea frică de noi
și mai aștept un răstimp
să se prelingă râzând
[ vara anului 2009 ]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu