duminică, 21 februarie 2010

† Toate oglinzile din camera mea sunt incomplete.

Toate oglinzile din camera mea sunt incomplete

Am alungat o furnică cu un pix
până mi-au dispărut ochii.
Când m-am simţit pierdută,
furnica m-a luat de mână.
Am plecat.

A fost un vis.!?
Mă privesc într-o oglindă,
(nu o recunosc ca fiind a mea)
de-atâtea nopţi nedormite şi apa-i chioară.

Toate ziarele din ţară au scris.
Au pe prima pagină titlul tău :
« Ficţiunea este o realitate ingrozitoare! »,
dar ei nu ştiu toate furnicile din lume.

Din când în când merg la numărul 2,
după pachetul tau,
care are mereu întârziere.
Fumez o ţigară şi cum
niciuna nu are filtru
cu fumul de la ţevile de eşapament
umplu canistrele cu murături.
Tin în palmă scrumul cu care,
imi lipesc ochii de borcan.
Fără semne de punctuaţie
citesc destinatarul.

Am plecat.
Furnica m-a luat de mână,
când m-am simţit pierdută.
Până mi-au dispărut ochii
am alergat-o cu un pix.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu